CAPITOLUL 2: Studiul capacităţii vaselor ceramice

(continuare)

p. 38

2.4. Volume deduse

Exact ca în situaţia analizelor morfologice, numărul de vase întregi sau întregite este statistic nesatisfăcător, pentru siturile secolului al VI-lea. Aşa cum analiza morfologică a vaselor întregi nu ar releva tot spectrul morfologic al unui lot ceramic, nici raportul numeric exact al diverselor grupe, în cazul studiului capacităţilor, respectiv al claselor de capacitate, dacă folosim strict datele oferite de recipientele întregi nu vom avea ştiinţă de existenţa unor clase de capacitate (care se întâmplă să lipsească din lotul vaselor întregi), în special cele de capacitate mare, care sunt mai rare. Cum putem însă folosi informaţiile existente, ale vaselor cu diametru median cunoscut, pentru a le compara cu ceea ce ştim despre vasele întregi. Pot fi volumele... deduse? Uneori – da.

Procedeul are la bază solidaritatea constitutivă a recipientelor din aceeaşi grupă morfologică (de aceea sunt grupă, fiindcă sunt asemănătoare!). La sfârşitul procesului de clasificare morfologică a jumătăţilor de vas – pentru cazurile unde clasificarea este posibilă, v. § 1.3.3. – suntem în posesia a două serii de date: a) volumele superioare ale vaselor fragmentare şi aparteneţa lor morfologică; b) volume superioare şi totale pentru vasele întregite, clasate morfologic, inclusiv medii de grupă, din care extragem valoarea Vs/V (cât reprezintă volumul superior din volumul total, valoare individualizată pentru fiecare grupă). Regula de trei simplă, deci un calcul de proporţii, ne livrează valoarea orientativă a volumului total al vaselor fragmentare. Evident, noile valori obţinute presupun marje de eroare, care sunt mai mari sau mai mici, funcţie de stricteţea cu care au fost alcătuite grupele morfologice. Din punct de vedere al volumetriei, ar fi preferabil ca alcătuirea grupelor să fie cât mai “strânsă”; din punct de vedere morfologic, mai precis al statisticii grupelor, este preferabilă o alcătuire mai “relaxată” (altfel, la extrem, am obţine tot atâtea grupe – câte recipiente, ceea ce ar fi absurd). Aceste marje de eroare pot fi măsurate, pe vasele întregi. Am făcut o evaluare pe lotul ceramic de la Soldat Ghivan (ales la întâmplare). Cele mai mari abateri sunt de 10%, dar majoritatea oscilează între 4% şi 7%. Este de menţionat că aceste erori sunt compensative, fiindcă sunt generate de diferenţele maxime între valoarea medie a grupei şi valorile individualizate ale pieselor, adică ceea ce se adaugă la un “volum dedus” se scade la altul (funcţie de oscilaţia deasupra sau dedesubtul mediei), ceea ce face ca rezultatele de ansamblu ale grupei să nu fie denaturate (teoretic). Chiar dacă aceste abateri sunt relativ mari, putând uneori bruia înţelegerea corectă a organizării recipientelor în clase de mărime, procedeul aduce servicii indispensabile, aşa cum analizele concrete o vor demonstra. Nu pot încheia aceste consideraţii fără a sublinia că erorile deducţiei volumului sunt mai mici decât cele generate de carenţele de desen al obiectului arheologic.

ÎNAPOI LA SUMAR VOLUMUL I

ÎNAPOI LA INDEX

ÎNAINTE LA CAPITOLUL 3